„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.”
I. Dumnezeu iubește lumea Dumnezeu nu este distant, rece sau indiferent față de oameni. Dragostea Lui comunică apropiere, nu distanță. „Lumea” se referă la rasa umană, inclusiv o lume păcătoasă și răzvrătită. Dumnezeu iubește oamenii în ciuda păcatului, nu păcatul în sine. Dragostea Lui este sfântă, adevărată și plină de compasiune. Dumnezeu Îi pasă de omenire, de fiecare națiune și de fiecare păcătos. Crăciunul este dovada că Dumnezeu iubește lumea: L-a trimis pe Isus.
II. Măsura dragostei lui Dumnezeu Dragostea lui Dumnezeu este dovedită prin cruce. Dumnezeu „a dat” pe Singurul Său Fiu – dragostea adevărată dăruiește. Isus a murit pentru noi și în locul nostru. Jertfa lui Isus arată cât de grav este păcatul. Dumnezeu nu a oferit creația sau îngeri, ci pe Fiul Său. Dragostea lui Dumnezeu nu poate fi separată de Isus Hristos. Dumnezeu rămâne drept și sfânt chiar când iubește lumea.
III. Scopul dragostei: viața veșnică Isus nu a murit fără scop. Scopul crucii este ca oamenii să nu piară, ci să trăiască veșnic. Oamenii erau condamnați la moarte, iar Isus a venit cu vestea bună a vieții. Viața veșnică este oferită prin credință, nu automat tuturor.
IV. Cum te poți bucura de dragostea lui Dumnezeu Dragostea mântuitoare este pentru cei ce cred. Credința nu este doar intelectuală sau emoțională. A crede înseamnă: recunoașterea păcatului încredere totală în Isus ca singura soluție pocăință și schimbare a vieții Faptele bune nu pot spăla păcatul. Prin credință, omul este: iertat justificat eliberat de condamnare Cine nu crede rămâne sub judecata lui Dumnezeu.